despre mine, numai de bine. azi iarăși am trecut strada fără să mă asigur. camionul verde mă lovește cumplit în fiecare coșmar.
e unu martie am pieptul plin de mărțișoare. lumea e roșie. eu albă. sunt bine. mă pregătesc de parastas. îmormântările sunt puțin prea devreme. M doarme. până și M e bine. îmi ia privirea și mi-o sugrumă discret cu șnurul de la mărțișorul asistentei șefe.

tata îngheață în pământ. mă gândesc doar la mâinile lui.

mi-e frig, dar n-am cui să spun. trebuie să-mi fie primăvară. sunt în grafic. sunt în cursă. alerg cu tot sângele înainte. mi-e puțin cam rău de la metafore, dar devin repede atât de concretă încât pot să răspund oricând de toate întâmplările. M se închide ca un ghiocel într-un mort. eu îi simt pulsul ascuns. îl resuscit până la indecență. mă urăște acum. se urăște că ar fi putut să fie viu și nu e. îl urăsc pentru că aș fi putut să fiu și nu sunt.

despre mine și despre M, numai de bine. tata are mâinile înghețate în sicriul lui de stejar.