M-am săturat. DA. M-am săturat de mine și de toata jenanta stare de spirit de ieri, de alaltăieri, de azi, de maine.
M-am săturat să-l ascult pe Cohen. Priveste prea mult prin mine și gândul ăsta devine oarecum supărator. Prefer de azi să-mi aberez existența într-un con de umbră ce o gasesc doar vineri după-masă târându-mi coatele pe birou, așteptând semnalul de plecare spre sticla de bere neagră.
M-am săturat de roți și geamuri și de sforăitul ogric al lui Bogdan, copilul meu de zi cu zi, născut mort azi dimineață pe blocul de vizavi și cu care împart acum ultima bomboană cu sare.
- "M-am saturat de patul meu de-acasa!"
- Da nene...și eu. De ce crezi că-mi iau hamac? De fapt, daca știi, te rog să-mi spui.
Dă-mi cu imprumut o linguriță de piper, sa pot arunca și eu cu ceva pe pereții mei gri să pară mai curați. La salar dau înapoi două. Sare nu vreau, înca, o am pe buze și mi s-a uscat și pe vârful degetelor.
Tori, cu ale tale o mie de oceane, azi te urăsc pentru că nu te mai pot simți nici dacă o săptămână la rând adorm cu tine sau ma trezesc cu tine. Din cauza ta cred că mă doare o coasta.
M-am săturat.
Pur și simplu.
M-am săturat în special de cuvintele mele mute și nevrute.
Dați-mi o solniță, vă rog frumos. La salar o voi da înapoi.
Și doar pentru ca m-am săturat.
De mine...