Te-am întâlnit atunci când nici nu credeam că mai exist eu ca suflet, eu ca femeie, când îmi era teamă de oameni, teamă de mine, când îmi era teamă să iubesc...Ai venit într-o zi, când primăvara bătea în geam, în timp ce iarna din suflet încerca să-și câștige cât mai mult teritoriu dintr-un suflet nins. M-a ajutat primăvara, m-ai ajutat tu, să nu m-acopere țurțuri de gheață. Fiecare lacrimă ce curge pe obrajii mei acum, scoate la iveală amorțeala care mă cuprinsese...dar sunt lacrimi de fericire pentru că ai apărut...pentru că m-ai scos din starea în care, încetul cu încetul, mă cufundam.
Te căutam de mult, te căutam în vis de zi, în vis de noapte. Te-am găsit aievea, nu prinț, nu erou dintr-un film și nici nălucă din vis...un om, adevărat. Acum am uitat de tot, de iarnă, de năluci, de zâmbet ascuns, de umbre din surâs. Cu tine sunt altfel...mă faci să zâmbesc, să râd, mă faci cu adevărat fericită...Săruturile tale îmi înalță aripile spre culmile cele mai înalte...mângâierile tale mă alintă, vorbele tale mă liniștesc. Nu există cuvinte nici pentru tot ce simt față de tine...nici pentru rolul pe care-l joci în viața mea. Ești important pentru mine...pentru sufletul meu...pentru viața mea. TE IUBESC...și aș vrea să strig asta foarte tare, să auzi tu, să mă audă tot cerul. Să audă cât de fericită sunt că exiști, că te am...să vorbească stelele între ele și să se unească pentru a mi te lăsa așa cum ești pentru a te putea păstra în viața mea. Iarna din suflet a plecat...primăvara a trezit amorțeala din mine...a scos la iveală sufletul ce tindea să înghețe pentru totdeauna. Păstrează-mă așa cum sunt, rămâi pentru mine așa cum ești și mai ales...ceea ce ești, o ființă importantă în drumul pe care merg fără să privesc înapoi...!!!