De patru ani de zile folosesc internetul zilnic, cu precădere accesând siturile literare. Într-o vreme am fost editor pe două dintre ele, în prezent am rămas să lucrez doar pe unul și să postez texte proprii pe vreo trei. Nu o spun cu nici un fel de patos, dar literatura de internet m-a ajutat extrem de mult să înțeleg ce se scrie, de ce se scrie, cum se citește si mai ales, cum se percepe un text. Dacă mă uit în urmă cred că am petrecut mii de ore citind mii de oameni și mă simt bogată pentru acest lucru. Dar, poate cel mai important, mă simt liniștită. Literatura română contemporană există, EXISTÃ... și pe internet, sunt tentată să spun, mai ales acolo. Toate aceste cărți care apar (mă uit că primăvara a venit cu o explozie de cărți ale unor poeți foarte talentați) precum și cele care vor mai apărea îmi dau sentimentul de liniște. Cum să dispărem ca și popor cu atâtea talente, cu atâtea cărți care se scriu? Românul n-are prea mulți bani, dar încet, încet a început să se întoarcă spre tipăritură, poate în viitor va realiza ce imensă bogăție culturală se află în spatele cuvântului român. Singurul meu regret ar fi legat de faptul că mai marii culturii, cei plătiți din banii noștri, nu deschid (probabil) niciodată o pagină de internet pe un site literar. Ar avea mari surprize!
Zilele trecute, la televizor, se lansa cu mare tam-tam cartea Romaniței Iovan ,,Cuvântul care ucide'' o telenovelă de doi lei, în care extravaganta cucoană își expune pe tarabă stilul de viață nonconformist. Vreo doi jurnaliști și literați se perindau pe la microfon ridicând în slăvi volumul respectiv. Mai departe... no comment!