să fi fost pe lângă amiază
doar de-o fugă un pumn de case îngrămădite
în albul fără umbre și liniști argintii
am simțit dincolo de mine
noaptea lovită de molii
și drumul rătăcit
am simțit nefirescul întâmplării fără oameni
câinii nimănui legați de lanțul nepăsării
am simțit

lulu trebuie să moară
lulu ne ocupă timpul cu boala ei rea
ducă-se-pe-pustii
să nu mai latre pocit

să fi fost pe lângă amiază
când
toată îmi intra în piept
să mai fie