ÃŽn week-end sunt matinal
îmi fumez lung insomnia
din cafeaua rece a nopții
umplu adânc plămânii cu tine
nesățios, cu arterele flămânde
înghit cu ochii mii de poze
cadre diverse, în scala culorilor
de azi te văd albastru
un vechi tricou pipăit îndelung
cu urechea largă îmi șoptește luna
când dormi ești un copil
îți păzesc visele
le sărut ușor
și le împăturesc cu grija în dreapta mea
către zori deschidem fereste mari
spre interioarele noastre prăfuite
în care împingem zâmbind alte culori