Abia indraznesc sa ingan…

De-ai vrea sa-l opresti-nu mai poti
Rostit,un cuvant
Cum nu poti opri un vant.
De aceea,cand descult
Pornesc prin iarba rourata
a acestor randuri,
Imi umplu pieptul de aer de-acasa,
Care acolo,
Aproape de munti,e dulce
Si mierea din teii copilariei.
Si numai cand sunt convins
Ca Pasarea Verde a graiului
Imi este calauza,
Abia indraznesc sa ingan:
Mama,Tara,Dor,
Casa,Brad,Izvor…
Iar voi poate ca
Lacrima-mi de duiosie,
Tremuranda-ntre gene,
O confundati cu o stea
Rasarind.