situația cere o schimbare
din profunzimea spiralelor nedefinite
pe sub sălcii albastre
deocheate
lin
apele culeg timpul
tăcuți
filozofii ascultă romanțele frunzelor căzute
am să cer o amânare
cât să desprind o amintire din cutiuța muzicală
tu ai să-mi plâgi pe umăr
de dorul umbrelor ce ne mângâiau iubirea
acolo
sub sălciile verzi
te întorceam pe-o față
și pe alta
căutându-te
atunci spirala se năștea
natural
filozofii îi citeam
nimic profund
doar natural


te sun de la un telefon public
îmi raspunzi
ascult într-un mod natural
părerea ta despre clădirile ce stau să cadă

o umbra stă în coconul său luminic
o umbră am devenit și eu
mă subțiez
mă risipesc
dispar
învăluit de dulcea îmbrățișare a nopții- mama umbrelor dintâi

alo!alo!...mai ești!?