Am observat că de câte ori spui unui bărbat că e greu să fii femeie te întâmpină un zâmbet resemnat și indulgent, ca și cum tocmai ai fi spus una dintre cele mai mari trăznăi. Nu te crede...sau te crede dar nu poate să recunoască? Sau....să fie misoginismul o stare de spirit involuntară pentru care nu avem nici măcar dreptul să îi învinuim? Un fel de varicelă interioară pe care doar bărbații între ei și-o transmit…Și iată-mă iar scriind un alt inutil manifest…
Cred că a fi femeie înseamnă a fi într-o continuă dilemă și într-o continuă încercare de a mulțumi un celălalt care nu este foarte greu de mulțumit (chestie care, pe mine cel puțin, mă scoate din sărite), dar mai ales de a te mulțumi pe tine însăți, ceea ce este de-a dreptul imposibil : să te dai fără să lași impresia că te-ai vinde, să ceri fără să se creadă că cerșești, să furi atunci când știi că altfel nu ai obține, să alungi înainte de a fi alungată și să părăsești pentru a nu fi folosită. Să fii femeie înseamnă să înveți să fii arogantă în suferință, să rănești pentru a îți dovedi că o mai poți face, să te răzbuni și să regreți, să ai dreptate și să îți pară rău de asta pentru că cele mai teribile temeri ți se adeveresc, să ai adevărul în mână și să îl bagi repede în buzunar sau să îl ascunzi într-un sertar, mințindu-te că așa nu o să mai doară. Să fii femeie înseamnă să înveți în mod continuu cum să te faci iubită și cum să păstrezi o chestie pe care nici nu știi dacă ai avut-o vreodată, să fii rea pentru că bună ai fi plictisitoare, să lovești pentru că sărutând ai fi luată drept o gratuitate, drept ceva ce se cuvine stăpânit. Să fii femeie înseamnă să zâmbești frumos atunci când sufletul mai are puțin și se destramă, să dai cu fard peste durere și să o faci carismatică, să vorbești și să asculți când tu ai prefera să te faci mică și să te ascunzi, să ai puterea de a te întoarce la timp, cât incă mai ai șanse să fii primită. Să fii femeie înseamnă să zâmbești sfidător ceasornicului care îți măsoară trecerea, să spargi bariere și prejudecăți, să te prefaci că nu înțelegi aroganțele, să naști copii care o să te părăsească…. Să fii doamnă, amantă, mamă, fiică, soție, soră, copil…orice este cazul, orice ți s-ar putea cere ! Să fii femeie înseamnă să ai răbdarea de a strânge secunde, de-a lungul anilor, pentru ca mai târziu să le rememorezi și să le retrăiești pentru a te simți cât de cât împlinită, pentru a găsi o scuză pentru toți anii în care ai dat și ai dat până când ție nu ți-a rămas nimic.
Să fii femeie înseamnă să găsești scuze tuturor, mai puțin ție, să săruți mâini grăbite, să veghezi vise în care, de mult timp, personajul principal nu mai ești tu. Să fii femeie înseamnă să ai tăria de a accepta că pentru tine timpul trece mult mai repede, că tot ceea ce îți rămâne este ceea ce ai fost cândva. Să fii femeie înseamnă să fii crudă pentru a fi senzuală, voluptoasă în durere și copilăroasă în râs, puternică, fragilă, alintată, fermă, înțeleaptă, prostuță, carismatică, ușuratică, serioasă.
La un moment dat toate aceste flash-uri se amestecă, toate aceste măști se împrăștie și nu mai ai nevoie de ele pentru ă nu te mai ajută la nimic, nu îți mai folosesc. Și în acel moment rămâi pentru prima oară cu tine, aprinzi o țigară și lași gândul să aiureze liber și nestingherit. Îți dai seama ce obositor este să fii femeie, ce inutilă este această imagine pe care ai construit-o cu atâta perseverență. Femeia pe care ai clădit-o se uită la tine amuzată și tu nu o mai recunoști. Pentru un moment, unul scurt, nu o mai vrei. Pentru un moment, vrei doar să fii om. Dar momentul trece și stingi țigara, grăbită. Nu ai timp de regrete sau de întrebări. Timpul trece prea repede și înaintea ta se deschide, inevitabil, o viață de femeie.