Sunt atât de singur în noaptea asta
nimeni nu-mi poate sufla de pe umeri lumina de stele
ce se așează praf
în liniștea aceasta desăvârșită
se aduna
parcă sunt un vas în care curge un râu linistit

tăcerea e un cosmos mult mai mare
în care stelele își văd eliberarea
chiar și când e spațiu între cuvinte

O,dacă aș reuși să tac o secundă măcar
ea s-ar desprinde
să treacă printre nerostirile
care poate sânt muguri de primavară
în așteptarea ei...