01-01-2009.
- O, Doamne !... Ce « Mare Taină ! »
Umple-mă de cerească înțelepciune
Că spre mirare, mulți mă întreabă
De ce ai venit la mine Sofia
Ființa cea din urmă
- Oaia cea mai slabă ? -
Care, nu s-a hrănit numai cu acride
Și numai cu miere de albine.
Nici în Sfânta Sfintelor, păstrată
La fel ca Cea Preacurată
Fecioară Binecuvântată ?

- V-am dat, mai întâi, pe Maria
La piept, cu Unicul Meu Fiu « Mesia »
Pe Preacinstita și Nevinovata
Pe Maica Celui Drept.
Dar nici pe Ei nu I-ați primit.
Pe Pruncul Ei de la piept
L-ați disprețuit
Cu sânge rece l-ați răstignit.
Sânge Sfânt ați vărsat
« Sânge nevinovat ».

Acum “UȘA Cerului” v-am deschis
Și v-am zis:
Calea este foarte-ngustă
Și poarta este foarte strâmtă
Veniți la Mine toți cei osteniți
Cei împovărați și necăjiți
Și Eu vă voi odihni pe voi
- Eu Păstor, și voi, a-Mele oi. –

Dar nu-mi cunoașteți nici acum
AL Meu Sfânt Glas
Nu pot să vă adun
Dar nici nu pot
În făr-de-legi... să vă mai las.

Adevărat, vă spun « Adevărul »:
Cel ce nu intră pe UȘÃ, în staul
Ci, sare pe aiurea gardul
Acela este furul și tâlharul.

Iar numai celui ce pe UȘÃ intră
Aceluia, portarul îi deschide
Iar de glasul Meu, oile ascultă
« Și oile vin după Mine ».

- Iartă-mă, Domnul meu!
Urcușul Sfânt, pare a fi mult prea greu
Pe fiii Tăi... nu-i pot lămuri
Pe a Ta minunată UȘÃ să intre!!!
Spre a Ta frumoasă Cale...
Nu găsește sufletul meu, cuvinte
Îndeajuns a lăuda și preamări
Slava Bunătății și Frumuseții Tale!