Ma simt ciudat caci nu stiu cum ma simt exact. Mi-e cald si frig in acelasi timp, sunt vesela si trista in acelasi fel. Ce sa fie oare? Inima-mi freamata parca lovita de cutremur si stau si ma intreb cu teama care-i cauza...
O raza de lumina si veselie ma strabate, adancind starea confuza in care ma aflu. Confuza? Cred ca e putin cam mult spus, dar mi-e teama sa recunosc adevarul, realitatea, ca nu cumva sa ma trezesc din vis. Dar oare dragostea si a iubi sunt vise? Cu siguranta, caci doar visele sunt asa frumoase, sunt stari de care cu disperare ne-agatam atunci cand avem norocul sa le traim. Noroc? Daca bine ma gandesc, norocul si-ntamplarea nu exista! totul e dinainte stabilit si se pare ca destinul nu e ceva ceva ce poate fi influentat. Pentru a avea dreptul la iubire si fericire trebuie sa meritam...si daca l-am obtinut, trebuie sa facem efortul de-al pastra.
Si Doamne! Nu cred sa existe fericire mai mare pe lume decat sa simti cum dragostea-ti pune stapanire pe inima si fiinta si vezi ca sentimentul nutrit de tine iti este inapoiat cu aceasi intensitate. Sa-ti simti sufletul plutind in cautarea celui pereche! Sa-l simti vibrand si desprinzandu-se de trup atunci cand il gaseste...