Fetița umblând desculță
prin lanul de grâu
îmi face un semn peste timp
îmi spune c-ar fi momentul să devin femeie

cum să explici unei fetițe
care abia așteaptă să crească mare
că tu ți-ai uitat sufletul
prin lanul acela
încă verde
printre păpușile din cârpe
înfășurate pe linguri de lemn

că oamenii mari
nu te acceptă
așa neorientată
inadaptată
cu sufletul la vedere
plecată cu sorcova
într-un timp căruia nu-i mai aparții

ei doar cumpără-vând
cumpără-vând
când și când mai oferă
șuturi în fund
când și când mai joacă oina
cu sentimentele tale
asta în cazul în care nu le fac țintă
a pietrelor

îi fac semn fetiței
„lasă poate altădată”
ridică din umeri
„treaba ta”
alergând mai departe prin lanul de grâu
cu gândul la vremea
când va fi și ea mare...