până atunci
niciun ocean nu a îngenuncheat
sub ochii ei


n-avea de unde să știe
că nu poți fi imun în permanență
că valurile până la urmă sparg
pleoape care până atunci
nu s-au clintit

că orice ai face
te poți trezi dimineața
zăcând inconștient în jurul inimii
când sarea deja strălucește
pe țărmul unor ochi de ocazie