vrei să fiu dobermanul tău
să-mi pui botniță, o fustiță și să mă scoți la plimbare în parc
tu în pantofi cu toc, eu dând din fund sub tivul creț
parfumat cu Eau de Vie
să mă mângâie câte un tip și să te-ntrebe dacă făt
și de n-ai vrea să-i dăruiești un pui

serios: nu-i așa că visezi oameni morți ei te cheamă dar stau lângă poartă nu intră?
nu-i așa. ca un bumerang se întoarce capul tău din perete în pernă

apoi

mai este forma de pară. din tine a mușcat cineva
când te ating dau de urmele dinților lui urmele s-au întunecat și sunt moi
îmi spui că acum ești mai coaptă

mintea mea de câine preferă să ascundă fiecare os fiecare oscior te astup
cu labele dindărăt

de mâine îmi fac piele din cearșaful altei femei