Când amintirile-mi vorbesc
și gându-mi zboară-acasă
cu dor la tine mă gândesc
doar ochii lacrimi-lasa...

Draga frate!

Nu știu din care motive cerești sau pământești nu ne-am întâlnit când am fost acasă la paști...
curios pare a fi că nici dată trecuta nu ne-am întâlnit
și nici prima oară...

sunt precis că nu-i vina mea
știu precis că nici a ta...

tare aș fi vrut să te întâlnesc măcar odată, să pot sa spun:
-ăsta-i fratele meu...
să am o cumnățică harnică, frumoasă, deșteaptă și doi nepoți...

dar încă nu te cunosc...
nu ai venit acasă ...

Acum închei cu speranța că-i prea târziu să ne mai întâlnim...
Tu nu ai fost și n-ai să vii vreodată acasă...

cu mult drag al tău frate, Doru

P.S. sora noastră Speranța mai trăiește?