E ciudat cum se împart cuvintele,
uneori.
Cum ceața se perindă în suflet
și nimic nu mai conteaza.
Uneori sună telefonul a greșeală
și asta înseamnă că exiști.
Dar uneori nu mai sună deloc,
sau dacă sună, pur și simplu nu-l auzi.
E ciudat cum ochii se usucă
sau cum lacrimi dau năvală
într-o zi senină în care norii
par a fi departe...
Uneori.
Am cantat ”LOVE IS A WONDERFUL THING”,
am privit statuia libertății
și am suspinat.
Uneori se intampla să suspini.
Auzi vantul și șoapta lui
te îndeamnă să speri.
Privești valtoarea mării și spiritul
ți se limpezește și pleaca departe,
…atat de departe…
Uneori.
E ciudat totul …uneori.

(E ciudat cum respir, cum cuvantul se regăsește pierdut în tăcere, cum ochiul clipește în umbra lunii…uneori. Mi-e teamă de toate si toate se năpustesc asupra mea! Și zambesc. Se întamplă să zambesc foarte mult, uneori. E ciudat.)
E ciudat cum UNEORI exista numai uneori. . .