Demult...tare demult am regasit in clipa care imi trecea inaintea ochilor loviti de visare, am regasit chipul tau.
Atunci am vazut viata.
Atunci am vazut viitorul cufundat in sclipiri de fericire.
Atunci am spus "etern".
Si atunci mi-ai soptit in urechi, incet si paspaind, acele cuvinte care mi-au calauzit tineretea. Le-am ascultat si le-am urmat zi de zi.
Ma intrebati poate care era acele cuvinte?, care ...
"Asculta chemarea visului, asteapta clipa sublimului, nu alerga in neant, asteapta viitorul!"
Si am ascultat si nu am fugit inaitne in nesabuinta anilor de tinerete...am facut ca viitorul sa devina prezent !
Incetul cu incetul totul s-a transformat din "maine" in "azi" si timpul nu m-a mai facut sa astept ...am ajuns la capatul liniei de parcurs pe care mi-a prezis-o acea clipa a trecutului.
Timpul mi-a oferit acea clipa a viitorului ...timpul mi-a oferit fericirea.
Vino fericire si ramai!!! asa strigam mai acuma catva timp si uite-o alaturi de mine, facand ca fiecare clipire a ochilor mei sa fie umpluta de caldura eternitatii.
Azi, maine, si de atunci incolo voi multumii acelei clipe...Am primit in dar ETERNITATEA!