‘neața viață
iar o luăm de la capăt?
eu mă prefac că te trăiesc și tu
te prefaci că mi te umpli cu oameni?
tu cum ai dormit?
eu bine mulțumesc am avut un coșmar
se făcea că sunt icar și că nu era nimeni
să mă vadă
nimic nou, nu?
bănuiam eu că te-ai trăit degeaba
cât timp am dormit copiii se tot nasc cu cataractă
și-aduși de spate cresc obișnuindu-se cu mersul în 4 labe pe-ntuneric
în magazine se vând aceleași nichelate automate cu sentimente
apeși pe combinația perfectă de butoane și curge trăirea
tocmai bună de strâns în palme și arătat la toată lumea

și-atunci îți vine să te-ntrebi dar nu mai e nimeni
în tine să-ți răspundă ce dracu’ caut eu în viața asta?
sper că nu te simți jignită e-o-ntrebare și asta ca toate celelalte
retorică

așadar viață acuși vine seara
și noi jucăm același joc cine dracu’ stabilește regulile
nimeni asta e cel mai frustrant te trezești cu regulile în jurul tău
ca niște gratii și nu știi pe cine să-njuri măcar
oamenii se iubesc asa cum merg la piață grăbiți
cu mâna pe portofel și ochii după chilipiruri
și totul merge așa cum trebuie să meargă
prost
și de la capăt iar și iar
rotund
cum trebuie să fi fost mărul acela de care
vorbesc toți
când vor să dea vina pe ceva

toți pleacă
în concediu oferte speciale sejururi deșertice în doi
la preÈ› de unul singur

spală-te pe ochi și hai să ne pornim