Zilele trecute, am ieșit în târg. Ca tot omul. Cu treburi. Tot ca tot omul, în târg, aflu ce va să zică "Socoteala de-acasă, nu se potrivește cu aia din târg." Adică, altfel spus, știe omul când plecaă, dar când vine...
În sfârșit, ajung eu acasă, rupt de oboseală, așa că trec prin birou neatent, direct la baie, să mă spăl un pic de colb și sudoare, după atâta alergătură. Zis și făcut: ies de-acolo, nu neapărat alt om, prea sună a clișeu, dar trebuie să recunosc, același om care intrase, avea alt tonus acum. La treabă, îmi zic. Vorba aceea: Dragă, până te odihnești tu, ia de sapă pogonul ăla de colo. Așa că pornesc router-ul, apoi calculatorul pe care îmi fac mai toate treburile, cu gândul să mă apuc de treabă. Numai că...
...Vorba Zmeului, "Aici miroase a carne de om!". Cum la mine pe birou domnește o ordine exemplară (vă rog frumos! chestia asta cu "ordine exemplară" să n-o traduceți, să n-o interpretați, lăsați-o așa... încurcată...), evident, am simțit că "something is rotten in the land of Denmark", "ceva e putred în ținutul Danemarcei", vorba cuiva care făcea pe nebunul. In sfârșit, ecranul se luminează, pe el apare fereastra Explorer-ului meu favorit (2xExplorer), văd fișierul "Dragi editori.rtf" pe care apucasem să îl creez înainte să plec și în care apucasem să scriu doar titlul și...
Mă chinuisem eu cu vreo câteva variante, dar nu mergea. Ceva scârțâia și scârțâia tare. Cum să mă adresez unor editori? Nu eram nemulțumit de faptul că îmi fuseseră plasate texte la "Atelier". Până la urmă, e ceva firesc, nimeni nu e perfect, totul e perfectibil, dar...
Am căutat o explicație, o lămurire. De ce? Ce nu era în regulă? Prin 1993, când făceam orele de conducere auto, instructorul, cu vocea lui delicată și suavă, răcnea la mine "Bă! Mai încet cu schimbătoru' ăla, că rupi mașina! Abia am pus cutia de viteze!" Clar, nu? Îmi însușeam elegantul lui sfat tehnic, mai bine sau... mă rog, mai așa..., mergeam mai departe și învățam arta șoferiei.
Acum, venit la un Atelier "cu ștaif". Mi-am zis că dintre toți "greii", s-o găsi cineva să mă lumineze. Evident, am făcut iar și o excursie pe la regulament, pe la asistență, să elimin orice posibilă confuzie. Dar ceea ce pricepusem la început, era bun priceput: La "Atelier", scopul este îndrumarea celor mai noi, ajutorul reciproc, pentru a putea crește calitatea actului literar-artistic și implicit, valoarea creațiilor literare. Pe cale de consecință, asta înseamnă creșterea valorii site-ului, creșterea audienței și o seamă de alte avantaje, de care beneficiem în comun.
Am așteptat prin urmare sprijinul editorilor, pentru că --- nu-i așa? --- cine să fie mai în măsură să te ajute, decât cel care a căpătat mai multă experiență, care "e rodat"? Nu mi-am închipuit că vor curge comentarii de la toți editorii, dar cel puțin un mic ajutor, o observație oarecare, menită să justifice plasarea textelor la "Atelier"...

"5.1 Atelier - o suită de facilitati si exercitii interactive si totodata zona in care textele mai putin reusite pot fi comentate, discutate, imbunatatite
participarea activa la facilitatile oferite de atelier va fi evaluata si este luata in considerare pentru promovarile membrilor site-ului."

A propos, dacă aș fi editor, aș plasa Regulamentul la "Atelier". Pentru typo: ă, î, â, ș, ț... Sincer, nu sunt foarte sigur că aș face asta, cred că m-aș apuca să-l corectez eu --- că vorba aia, lucrul făcut, e bun făcut, dar... mai dau și eu cu gura...
...Cam așa am interpretat eu textul mai sus citat. Dar, constat că numărul cititorilor crește, iar eu, tot nelămurit rămân: De ce la "Atelier"? Mi-au plăcut de când mă știu negocierile. Până la urmă, eu am văzut și văd în "Atelier", o masă a negocierilor. Se fac propuneri, se discută, apar idei noi, vin contra-propunerile, alte idei, ies la iveală greșeli sau pot explica de ce am folosit o formulă de exprimare și nu alta. Sau, pur și simplu, apare acel "flash" ciudat, pe care cei care au o pasiune îl cunosc și scriu totul din nou, altfel. Asta înseamnă colaborare, interacțiune constructivă.
Cu aceste gânduri amestecate, am scris titlul și am abandonat lucrul în acest stadiu.
Acum, mă gândeam eu că după o plimbare --- mă rog, să zicem că mersul pe jos cu treburi poate fi asimilat ca plimbare... --- soluția se va ivi mai ușor.
Stupoare! În fișier, în loc să găsesc titlul și un deșert alb, găsesc "oile negre". După ce îmi trece uluiala, zic "hai să vedem ce naiba mai e și asta!".
Citesc, îmi sună oarecum cunoscut tonul, mă umflă râsul și râd și râd... Pe urmă îmi zic, ce naiba, se adresează unor editori! Ce e tonul ăsta, de "Cărăbuș"?! Eu, băiat serios, cu înclinații filosofice... Dar cine naiba mi-a făcut-o?! Pe de altă parte, de! cum să nu remarc, mă cam cunoștea, de! Nu le-aș fi zis eu chiar așa, dar, ce mai tura-vura, o ochise... Stau, reflectez, cine să fie oare, trebuie să fie cineva care mă știe, "de-al casei", cum vine vorba. Auzi, al naibii, reprezentant la Viena, la New York!... Flotă!... Mai avea puțin și mă făcea preș... Pardon! Cred că am sărit calul! Scuze!
Chestia e că, din topor-din topor, dar cam așa era. Mă rog, cam vehement, nu e stilul meu, eu sunt mai moale, mai încet, dar...
Cum inspirația nu-mi venea, de râs nu prea-mi mai ardea, pe fondul acestei amărăciuni difuze, informe, încep să hoinăresc pe site. Dau peste confratele meu Iulian Poetryca, citesc, rămân nedumerit, apoi văd că amărăciunea mi se spulberă și încep să râd. N-am mai râs cu atâta poftă și dinăuntru, de nu mai știu când. Și-atunci, m-am luminat: Știu cine mi-a făcut-o! Pezevenghiul ăla de Gogu! Eu i-am zis să se mai ocupe și el, pe ici, pe colo, pe unde vede că nu fac eu față... De unde era să știu eu acuma, că el le ia "la grămadă"? Eu credeam că "pe unde nu mă descurc" înseamnă dus gunoiul, plătit facturile, o piață când și când, mă rog, chestii domestice, dar să scrie în locul meu?!?! Ei, poftim!
Totuși, reflectând eu câteva clipe la limba română, mi-am zis: Ce naiba înseamnă până la urmă "nu mă descurc"? Nimic clar. Adică, mai exact, te apuci de ceva și nu poți să termini. Alta acum! Cum să-l mai sancționez pe Gogu? La ce articol să-l încadrez? Executarea întocmai a dispozițiilor primite? Nu prea merge...
...Așa încât, ca tot omul, ca tot românul neaoș, mi-am declinat răspunderea, "fără scuzele de rogoare" --- doar nu era să risc eu să mănânc bătaie din cauza lui Gogu, nu-i așa? --- doar nu scrisesem eu materialul, ce dacă în mare îmi convenea?... Până la urmă, ce, l-am pus eu să umble unde nu-i fierbe oala?!
Zis și făcut! Fac login pe portal, aleg "Adăugă un text", pun textul... Am mai cugetat eu puțin înainte să o fac: Cine o să-i dea drumul? O să-l citească editorii, o să râdă, după care, o să pună NACK pe el (adică: Respins), o să se uite la textele în cauză, o să vadă că nu există nici un comentariu, o să atragă atenția cumva celor mai cu experiență și gata! se rezolvă problema. Numai că, până seara, iar aveam să aflu cum stă treaba cu "Socoteala de-acasă...".
Acum, ce mă fac, îmi zic?
Oooooooooffffff!!! Gogule, Gogule!

No pă că dragilor, v-aș mai zâce io câche ceva, da' uiche, s-o-nserat, io mi-s cam obosât șâ uiche, fimeia asta a me' nu vre'să mă lese, îmi dă coache --- că să mă dau la o parche ghela compucheru' ista, să citescă șâ ie --- așa că, vă zâc:
Sară bună, bată-vă sănătachea să vă bată, că tare dragi îmi suncheți! No, la bună veghere și Domne ajută!*

Cu toată dragostea și stima, al dumneavoastră,
Gogu.
Aaaahhh! :-|... ;) Pardon! :)
Turtle.
Pardon! Na, că iar am încurcat-o! :) :D :)
Șerban Stănescu.
* "Ei, dragilor, v-aș mai zice eu câte ceva, dar uite, s-a înserat, eu sunt cam obosit și uite, prietena asta a mea nu vrea să mă lase, îmi dă coate --- zice să mă dau la o parte de la calculator să citească și ea --- așa că, vă zic:
Seara bună, bată-vă sănătatea să vă bată, că tare dragi îmi sunteți! Ei, să ne vedem cu bine și Doamne ajută!"
(nota traducătorului...).