Departe...
Dincolo de pereții patrunşi de febra sărutului
frunții, simt cuvintele scăpătând intre lacrimi.
Necuvintele...
M-aş striga la fereastră dacă n-ar trebui să-mi şi
deschid usa la care, căutându-mă, m-am pomenit
scrijelind un i mai mare decât mine...
Timpul nu trece, el recită ce pare a fi tăcerea
propriei treceri...
Scriu, i parcă citeşte arzându-şi propria tăcere...
Rătăcind, am regăsit Plânsul. Purta, in nodul din
gat,alt
cuvânt: departe...