iubito
uneori mi-e teamă pentru când o să te am
din cauză de prea multul ăla
care o să ne stea în piept
parcă-l și văd cum ne ține în sânul plin de sudoare
după nopți la rând toate nedormite
mirosind a noi
tu a mine
eu a tine
și la naiba
nu o să mai știm cine suntem cu adevărat

de parcă noi am fi vrut
rucsacele sunt de vină
le-am tăvălit doar doi străini la cota 2ooo
și un pas
acum ne certăm cine l-a făcut primul
eu mi-am adus și inima
așa îmi spui
tu mai târziu

ce dacă sunt bărbat
la munte muntele e bărbatul
eu sunt copilul de-l învață
cum se urcă spre nori
respirând aerul tău
erai peste tot am uitat să-ți spun
mă căutai ca o nebună

la 14oo fără tine
îmi potriveam rucsacul pe inimă
n-aveai de unde să știi

iubito
aprinde lumina
bâjbâi de mult și
n-avem prea mult timp
mâine trebuie să coborâm