Trăsăturile de personalitate evoluează în cursul vieții individului deoarece el este in permanentă continuă transformare și interacțiune atât pe mediu social cât și fizic. Trăsăturile au o evoluție într-un ritm mai lent și anume este o tendința de reacție mai largă și relativ permanentă.
Aceste trăsături ale personalități sunt ale cunoașterii (gândire , acuitate perceptivă, etc), ale afectivității(sentimente), temperamentale(lent, iute, alert, etc), și dinamice (se referă la modul de decizie și acțiune) .
Personalitate omului este formată din princiiple care le are cât și aceste trăsături care formează caraterul omului.
Dupa câte se știe există acele 2 tipuri extreme cu care fie că vrei sau nu le întâlnești peste tot. Când spun asta mă refer la tipul extrovetit (adică sociabil, are mulți prietenii, nu ii place studiul individual și nici lectura solitară; tânjește dupa companie veselă, actionează sub inspirația momentului și în general în mod impulsiv. Genul de tip care ii plac glumele, e deschis , prietenos, optimist activ dar sentimentele sale nu sub control riguros și nu prea e demn de incredere)și tipul introvertit (persoana linistită, retrasă care prețuiește lectura, are prieteni intimi și este rezervat. Iși face planuri de viitor , nu e impulsiv, e serios și are o viață ordonată. Iși controlează sentimentele, și este un om demn de incredere și pune mare preț pe valorile etice )
Aud tot mai des de egocetrism și de gandire egocentrică . Îmi vine sa răd pentru că egocentrismul înseamna cu totul altceva și anume inapacitatea de a ține cont de sentimentele, gândurile și interesele altora , adică o slabă capacitate de adaptare socială și imaturitate .
Cand zic imaturiate nu mă refer la gradul de inteligență scăzut ci capacitatea redusă de a stabili un raport rațional dintre pierderi și câstiguri , bine si rău.
Foarte des lasam decizile să fie luate ori din punct de vedere sentimental ori rațional . Suntem flegmatici (apatic), colerici (irascibil), sanguinici( optimisti) sau melancolici (trist).
Imi aduc aminte când cineva imi zicea că dreptatea nu e o noțiune făruită de rațiune și care ne premite să judecăm la rece daca o faptă e bună sau rea și e doar un sentiment al nostru si anume iubirea de sine . Foarte ciudat spus dar daca o gândim din punct de vedere rațional așa e . Sentimentele decid ce e bine și rău iar mintea ne poate ucide.
Oamenii din inclinație (și anume dorința de a obține plăcere, dorința de putere, lăcomia, tema de a fi vătămat, teama de moarte) ori din motivație (atunci cand ratiunea cere să actioneze așa) percepe pe altul așa cum vrea .
Asfel zis într-o societate așa zisă dreaptă, oamenilor trebuie să li se ofere o egalitate a șanselor, asfel încât locul pe care îl va ocupa fiecare în cadrul ei sa fie expresia trăsăturilor și a eforturilor.
Cu toate astea fiind zise să nu mai facem confuzie între comportament și trăsăturile omului să lăsăm judecata și sentimentele să ne formeze într-un mod cât mai liber


Just me ...