Ninge a război de pace
Și mă mai îmbie tunul,
De vorbesc mă vrea a tace
Dar sînt unul și-ncă unul
Și n-au relele ce-mi face.

Ninge vînt pe frig de toamnă
Și mă ninge de cu zori,
Mă tot cheamă și mă-ndeamnă
Resemnat de noi fiori,
Viața care mă condamnă.

Ninge sînge pe morminte
De sub plumb de nemurire,
Toate tainele mi-s sfinte
Sfînt mi-e cîntul de-mplinire,
Toate cîte să m-alinte.

Ninge sacru-n sărbătoare
Prin orașul adormit,
Cîte vor să mă omoare
Tot îmi spun că m-au iubit
Și în suflet am teroare.

Ninge vînt pe frig de vară
Și mă scurmă-n amintiri
Iar apoi, mai către seară
Desfătat de noi iubiri,
Am să fug din casă-afară.

Ninge cruce neagră-n sînge
Și-apoi morții se trezesc,
Răutatea mă înfrînge
Dar cu toate mă iubesc
Și sînt cel ce voi a plînge.

Ninge plîns pe val de lacrimi
Și se-nveselesc demonii
Sub zidiri de nopți și patimi
Încă răbufnesc musonii
Și-mi urlă să nu mă clatin.