În clipa de față mi-aș dori să fiu undeva departe. Mi-ar plăcea să locuiesc izolat de lumea asta tâmpită care mă înconjoară. Mi-ar plăcea să trăiesc pe o insulă. În mijlocul oceanului... O insulă neștiută de nimeni. Doar de mine și de logodnica mea. Să fim împreună și să nu ne deranjeze nimeni. Decât valurile oceanului care se izbesc violent de țărm și se pierd în răcoare. O insulă suficient de intinsă cât să ne ajungă o viață să o cercetăm pe toată. Plină de căldura soarelui și de dragostea noastră. Care să nu poată fi detectată niciodată de civilizație. Care să fie numai a noastră. Lumea noastră, scăparea noastră, viața noastră. Pierdută de timp și spațiu. Să trăim printre voi, fără să vă vedem și fără să ne vedeți. Fără să vă simțim și fără să ne simțiți. O insulă pentru copiii noștri și pentru copiii copiilor noștri. În care să ne găsim liniștea și fericirea. Să mâncăm numai fructe sălbatice și dulci, si pește. Să stăm jumătate de zi la pescuit, iar restul zilei să ne iubim. Să ne iubim noaptea și ziua. Iar stelele să fie martorii noștri.