liniște, câtă liniște
timpul a oprit preț de câteva minute în stația mea
în stația pe care eu am impus-o
talpa piciorului ultimului meu cuvânt
îl apasă pe gât
gâtul lui de timp, cu sensurile lui unice ucigătoare
am prins ultimele câteva cuvinte
le joc la un 6/49 absurd
le învârt dar le și strivesc în același timp
anagrama sufletelor lor
se materializează într-o o tablă de șah
caroiată în toate culorile universului vocal
înmoi penița în nuanța de materie spirituală astfel obținută
și desenez aceste rânduri
totul, în așteptarea comentariului tău
liniște, câtă liniște... încă.