Când tu ai plâns, mamă, eu am crescut dintr-odată
și mi-au răsărit nedumeriri ce până mai ieri erau
adevăruri de neclintit
Așa credeam eu – că mamele niciodată nu plâng
Ele știu doar să-ndure
și să iubească
Habar n-aveam că până și zeii își strigă uneori neputința prin lacrimi
Nu te văzusem plângând niciodată
Și tu erai
cel mai puternic om de pe pământ
Să-ți mai spun că te credeam nemuritoare?
Și-ai plâns
Atunci am înțeles prima dată
că un cordon ombilical nu se rupe
cu nicio foarfecă
oricât de ascuțită
cu nicio forță de pe pământ
sau din cer
că un fiu nu se înțarcă în veci
de iubirea de mamă
Și-am mai gândit așa în general
că
O mamă nu poate exista de una singură
Astfel am dobândit dintr-o lacrimă
înțelepciunea pe care nu mi-ar fi dat-o o mie de cărți
la puterea o mie