E o rană deschisă, iar atingerea o închide, dar când dragostea apare, o redeschide... Pe priveliști gri și mohorâte, mi se întunecă viața, mă simt distrusă și pierdută datorită acestei răni, care orice i-aș șopti, tot dorește să rămână întru mine. Mai îmi rămâne a visa ... Dar a visa este o speranță ... E adevărat. Speranța există !