dacă m-aș lăsa peste noapte la tine
fără să schimbăm
o vorbă
două vorbe n-aș fi în stare să ascult
pentru că în jurul meu
se învârtesc de la o vreme
oameni și câini
legați în piele de împrumut

***

dacă mi-ai cere pantofiori noi
îmbujorându-te
ți-aș mărturisi
cum port pe sub haine
legată în două locuri
oboseala plăcută a unui oraș
cu altfel de fete
ce știu să-ți treacă prin minte
picioare goale arămii

***

umblu pe străzi căutând
o cameră mai bună
s-o iau de la capăt
șoptesc numele unor grădini suspendate
închise până la ultima punte
suflet desculț veghează
mâna ce atinge clopotul
atât de amară ierarhia lumii

***

miros de piatră
nebunia în care îți tragi sufletul
fără să privești ochii
tatălui tău