ioana-fără-ochi e culcată pe partea dreaptă strînsă în ea însăși alături de cine dormi acum ce gust
mai are pielea ta dimineața

băiețeii se joacă. e un soare pe jumătatea de jos a cerului, în altă parte luna. probabil. ei s-au aliniat pe un drum de pămînt care urcă un deal în spatele căruia nu mai e nimic. și-au astupat cu mîinile nasul. și-au umflat obrajii. unul din ei poartă o cămășuță - e pătată de ciocolată. dar nu-i nimic. mama o va spăla acasă. e tare frumoasă mama cînd se apleacă deasupra ligheanului și spală rufe. cel care nu-și mai poate reține respirația, pierde. mutrițele drăgălașe ale copiilor se deformează, se cianozează și se buhăiesc. ioana nu-i vede, stă cu spatele la ei pe partea dreaptă, adunată cu ea.

voci.
ei se holbează. jacques a abandonat primul. s-a lăsat pe spate cu năduf. ceilalți băieței rîd. rîde chiar jacques. trage aer mult în piept și universul se curbează încet. pedeapsa! pedeapsa! ioana se chircește ca o găină. drumul pînă sus e strîmb.

jacques se grăbește aleargă calcă pe ioana atunci
țîșnește un lichid lăptos prin găurile ochilor lipsă
se împrăștie pe drum corpul mai zvîcnește
o vreme scurtă
jacques nu știe asta