trecutului

am un pas
locuiesc între mama și tata
mă joc cu mâinile lor
camera este albă degete lungi îmi intră în gură
mă gustă
două buline albastre îmi sunt ca ochii
mama zămbește iar
tata desenează o bicicletă între ușă și fereastră
mă răstorn bucuros și pedalez pe alb în râsetele lor
alerg spre soare biciclând
pe el tot tata la desenat

prezentului

am trezecișișapte de ani
locuiesc cumva tot între mama și tata
mă joc cu mâinile lor
și uneori cred că le pot desena în palme
veșnicia
mama îmi zâmbește iar
tata
tata mă roagă să-i aduc lumină

viitorului

alerg spre soare biciclând
nu știu mama
nu știu tata
cineva se joacă cu sufletele noastre
uneori cred că îl pot înțelege