oamenii au timp. noi avem altceva.
așa ne dăm seama
că trecem.


melcii au crescut mari ca niște câini
lipicioși
ne mănâncă din palmă
de când am întârziat prima oară
în lumea grăbiților
oamenii au ajuns iuți și mărunți
ca niște boabe de piper.
oamenii poartă ceasul morții în ei
ni-l arată și nouă
dojenitori
dar noi orbim întoteauna la timp înspre lume.