Totul a inceput
De la cele mai bune sfaturi
Pentru pregătirea murăturilor
Și a continuat
Cu lungi plimbări prin capitală,
Mai ales prin cartierele singuratice.
Sufocată de nimicurile
Din ochii lui,
Mă închid în limitele inimii.
Traversând străzile acestui paradis,
În așteptarea cafelelor,
Cuminte ca o fată și cu ochii căprui
Înlăcrimați,
Ar fi simțit nevoia de
Ceva gri,lemnos și tâmp,
Ca viața trăită la întâmplare.
Oferta vieții îmi prezenta
Schimbul tăios de replici,
Condamnați să ne ofilim.
Surâd călduț.
Ura necontrolată,neliniștile difuze,
Nu puteau da la o parte perdeaua
Care-mi acoperea inima.
Se obișnuise cu surâsul și vocea mea.
Totul e atât de fals !