Soldatelul de plumb din vitrina spune povesti...In partea stanga se vede pe el neschimbat,vesnic,gata de lupta.In fata,camera cu niste jucarii(amici de conversatie uneori),si doua tablouri.Oamenii vin rar aici...Numai in partea dreapta e o fereastra mica,unde vede povestile.A invatat anotimpurile din cauza gradinii din fata casei.Iarna alba si tacuta,primavara cu mici boboci,vara cu multe gaze,si toamna in diferite culori.Pe strada vede oamenii...Diferiti si grabiti,cu bagaje in maini,in masini,doi cate doi sau singuri,toti trec pe langa el.Nimeni nu l-a vazut niciodata...Mai vede o bucatica de cer,iar in departare,niste munti.Cand ploua,e mai greu,pentru ca nu vede clar prin geam.I-ar placea poate sa stie ce se intampla cu muntele cand ploua,dar nu poate vedea...Se intreaba unde se ascund pasarile,mai ales berzele cand e frig.Cand e vremea urata,isi intoarce ochii in partea stanga si vorbeste cu el insusi.Daca e bucuros,mai converseaza cu ursuletul de plus,iar daca e trist...Ce-mi pasa mie? Oare de ce m-am oprit sa privesc prin aceasta fereastra?