agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-10 | [This text should be read in romana] |
Oare vom realiza vreodata cat de norocosi suntem noi oamenii, ca traim in lumea asta minunata?
Oare vom sta vreodata s-ascultam glasul vantului, sau sa contemplam cat sunt toamnele de-adanci? Oare vom privi vreodata o frunza uscata ce cade din copac, sfarsindu-si viata sub talpa trecatorilor tacuti? Oare vom asculta povestea marii si multe alte taine ce ne-ascunde? Oare privim indeajuns si cerul sau cel putin o stea din departare , Ce prea bine-ar putea fii o planeta cu creaturi imaginare, Care-ar putea sa ne priveasca-n fiecare seara asa cum noi privim la ei din departare? Oare gandim vreodata ca atatea or sa fie-n lume dupa noi, Copacii tot aici or sa mai fie iar iarba renascand din nou... Oare gandesti tu asa de departe incat sa spui ca nu esti singur? Ca universul e prea mare sa fim doar noi... atat de singuri? Nu crezi c`ar fii spatiu prea mare pentru un om ce nu-si gaseste loc in lume? Sau pentr-o mica vietate ce nici macar nu are nume? Si cum de se gaseste timp si pentru ura cand viata-i un minut ce bate? Si inca indraznesti sa spui "sunt singur" printre minunatziile-astea toate ...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy