agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-01 | [This text should be read in romana] |
N-am mai iesit singură, de multă vreme!
Este ciudat! Nu mai sunt capabilă să păsesc decât așa, adusă de spate. Căruciorul copilului este de vină; de doi ani am tot ieșit la plimbare, cu copilul asezat in carucior. Încerc să-mi indrept spatele, în timp ce merg, dar renunț la idee fiindca îmi dau seama ca cei din jur mă privesc ca pe o ciudătenie. Mă opresc in fața unei vitrine și încerc să citesc prețurile produselor expuse. Nu reușesc! Nu mai vad deloc! Trebuie să merg la oftalmolog dar cu ce bani? Tot chiorându-mă la prețuri, imi zăresc imginea reflectată in geamul vitrinei. Ce grasă sunt si ce-am imbătrânit! Cât de mult te poți schimba in doi ani!Trebuie să fii un mare idiot atunci când hotăraști că trebuie să-ți schimbi viața! După 35 de ani,ani traiți la tară, te muți la oraș. Ce am eu in comun cu liota asta de oameni disperați? Auzi, s-o rupi cu trecutul și s-o iei de la capăt! Care capăt!? Te naști, deși habar nu ai de asta, pentru că nu tu alegi. Apoi cresti și incepi să ai idei, chipurile. Da!Incepi să-ti faci planuri de viață pentru că tu vrei să-ți implinești un vis, care o fi ăla!? Timpul curge și, în curgerea lui, tu te tocești precum piatra spălată de curgerea apei. Și uite asa, in vâltoarea lui, mai faci una, alta, bune sau rele și... te pișcă odată nebunia! Gata, e timpul să-mi implinesc visul! Ce nebunie! Stă floarea infiptă bine-n rădacini, stă în bătaia vântului și lumina soarelui,si stă bine. Pâna soseste toamna, mai poate străluci două luni de zile. Numai că Michiduța și-a terminat concediul și face muncă de teren. Trimite in zbor, pe deasupra bietei flori, un fluturaș zglobiu si colorat. Apoi îi vâră-n cap, fraierei cu cinci petale, că nimic nu-i prea mult, nici prea greu, dacă-ti dorești cu adevărat. Și uite așa i se nazare florii că vrea să zbore. Își "dorește" atât de mult încăt își determină proprile rădăcini să cedeze. Si iaca, zboară, dar în picaj! Și mai erau două luni pâna să cada bruma! Plec din fața vitrinei, și ma intorc spre casă. De fapt, spre apartament. Doamne, cum de mai au putere canarii sa cânte!? Pășesc încet și încerc să mă îndrept.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy