Trenul accelerat pleacă în direcția Ipostazelor spre Brașov, în câteva minute. Mă urc în primul vagon, din Iași plecăm cu Mihai Leoveanu și Marius Chelaru de la "Convorbiri literare". Pe drum, între o privire spre toamna de munte, discutăm despre poezie, proză, politică, religie, zen, limba moldovenească din constituția art. 12. Se fac fotografii cu toamna galben-roșcată de la Ghimeș Palanca. Apoi pe telefonul lui Mihai apare Sfântu, apoi Triaj și gata, am ajuns. Credeam că numai eu mă cert cu taximetriștii, dar se pare că merită, ca și chelnerii (prietenii din Iași știu de ce).
"Casa Cristina" este undeva în Șchei, urcăm niște străduțe înguste și abrupte, ajungem, uite-l pe Aleks, ce mare te-ai făcut, sunt încântată să o cunosc pe Geta, înspre mine vine o ființă superbă, Alina Carina, urc la al doilea etaj, Silviaaaaa, Almaaaaaa, evident, suntem neschimbate, eu cu aceiași pantaloni de consacrat, tu cu aceeași geacă la fel de consacrată, râdem. Doar Radu are barbă. Emoția re/vederii cu poeziștii și cu Silvia Ana Martin. Sunt trist. De ce, Michel? Sunt în Londra. Probleme cu viza. Ia primul avion și vino. Nu pot. Dar voi veni în martie. Am plecat din Iași cu o părere de rău, știam că e adevărat ce îmi spune, dar speram să se întâmple o minune.

La Biblioteca Județeană din Brașov ne întâlnim cu ceilalți, Silva, Adrian Firică, Anton, Radu și Andreia, Secunda, Andrea Vâță, Omer, Nick Beres, Liviu Dascălu. Silișteanu e în sală, nu l-am recunoscut decât după ochelarii de soare (!?) și pălăriuță. Pe Adrian Munteanu l-am recunoscut după fotografia de pe site și m-am bucurat să îl întâlnesc în real.

În deschiderea evenimentului, a vorbit doamna Carmen Tănăsescu, directoarea Bibliotecii. Domnul de la Uniunea Scriitorilor Filiala Brașov a prezentat volumul "Ipostaze de bestie", propunându-l pentru premiu de debut. Nu am înțeles de ce toată lumea s-a legat de faptul că autorul nu este în sală, poate pentru că eu știam că nu va fi. Ba că Silvia Ana este chiar ea autoarea. oh, ba nu, este în sală, dar vrea să fie ceva inedit, se va ridica la final, ba că este femeie, ba nu, clar, e clonă, dar a cui clonă, e femeie și e clonă, are 100 de ani, ba nu, are 18, e ceva grav, clar, de nu a venit, nici la telefon nu răspunde, veeeeezi, clar, e ceva cu el, sau cu ea, da, mai degrabă ea, cia, fbi, bd în alertă și alții.
Programul s-a derulat așa cum a fost stabilit, eu cred că am vorbit cam mult, apoi Marius Chelaru de la Convorbiri, apoi Sirena, Geta, Liviu Dascălu, Radu și cuvântul autorului, citit de Silvia Ana. Au fost recitate poeme, excelent, de către Andrea Vâță care a și cântat somewhere over the rainbow (felicitări pentru idee, Andrea!) și Adrian Munteanu – un adevărat actor. Au fost poze, Carina a filmat, abia aștept CD-ul!

Apoi am mers la Galeriile Kron-Art, undeva aproape de Tâmpa, unde s-a derulat recepția. Ne-am simțit bine, Andrea a cântat la pian și o voce superbă, am mâncat, cât măăăănânci, nu mai știu cine mi-a zis, știu însă că i-am mai adus o farfurie cu bunătăți și Sirenei, alte voci, cât mâncaaaați, păi noi v-am întrebat cât beeeți Silișteneee și nu mai dau nume. Apoi a fost tortul pentru ziua lui Michel, prea tânăr pentru o organizare minunată, prea tânăr, dragii mei.
Pe la ora 9, cred, am plecat spre vilă, unii, alții spre Sergiana, un local drăguț, am mai stat de vorbă, apoi și noi la vilă, ceilalți erau în balcon, și un frig de toamnă de munte.
Undeva înspre orizont se vedeau luminile de la laserul unde am făcut fotografii a doua zi, cu Marius și cu Aleks, sus pe Tâmpa. Ceilalți încă erau la cafea. Apoi la pizza, rapid vizitat Biserica Neagră, făcut poze pe Strada Sforii, fantastică imagine, Adrian a fost foarte amabil și m-a condus în succinta mea vizită prin Brașov, din lipsă de timp, și nu știu cum se face că m-am și rătăcit, noroc de Radu cu care m-am întâlnit întâmplător pe străduțele înguste ale Cetății, am ajuns la Kron-Art, apoi fuguța la gară să prindem trenul înapoi spre casă.

Concluzii: Michel lipsă; Silișteanu umblând la 6 dimineața din cameră în cameră, să găsească un pat liber; Mihai, ai să rămâi de tren, zice Sirena, într-o limbă dulce moldovenească; toți cu telefoanele mobile în mână, în tren, ce ‘telectuali suntem, căutam tonuri de sonerie, ce faci, Mihai, tu nu cânți? Eu nu găsesc!



nu mai vin, înțelege, nu mai vin
vei uita că am fost frumos, vei uita că pe ochii mei
ai visat...

Eu mai vin. ÃŽn martie, la lansarea celui de al doilea volum de poeme.



P.S. Îmi amintesc de cuvintele lui Veve, pe care mi le-a spus după Virtualia II: "Doar cei care n-au organizat în viața lor nimic vor zice că așa ceva se face simplu și cu nopți dormite."

Tot respectul pentru ce ați reușit să realizați la Brașov și felicitări, din tot sufletul!