Dincolo de prezenta Ta,
La marginea trupului Tau,
Stau pe planeta lacrimilor...
Cat va mai trebui,Doamne?!
Cat va mai trebui sa plang,
Sa-mi calc lacrimile in picioare?
Sa mi le respir?!
Cat va mai trebui,Doamne,
Sa-mi construiesc aripi din lacrimi?!
Sa ma sfaram cu zgomot de bocet?!
Cat va mai trebui,Doamne,
Sa pun lacrima peste lacrima
Si sa ma pierd,confuz,speriat,
In ascultarea unei povesti
Pe care Turnul Babel
Mi-o spune printre lacrimi-
Povestea unui nebun ce-a indraznit sa creada.
Carmizile imi sunt prietene,
Dar nu le intaleg si,
De-aceea,
Imi pun iarasi intrebari.
Cat va mai trebui,Doamne,
Sa ar campul acestei planete
Cu ochii mei?
Cat va mai trebui sa vad,
Sa astept,
Ca lacrimile sa creasca,
Udate de lacrimi,
Plivite de lacrimi,
Iubite de lacrimi?

Cat va mai trebui,Doamne,
Sa strig catre imaginea mea reflectata:
\"Te urasc!!!\"
Si sa fug undeva;undeva,unde nu exista lacrimi;
Undeva,unde nu sunt oglinzi.
Ma ranesc,Doamne...
Cu arme din lacrimi,
Cu lame din lacrimi,
Cu droguri din lacrimi,
Cu prostia din lacrimi!
Cat va mai trebui,Doamne,
Sa-mi fac chei din lacrimi,
Sa invat din lacrimi?
Un demon ma opreste din drumul spre Cer:
-Nu poti sa treci pe aici!Nu ai invatat destul!
Prostule!Nu vezi ca nu asta e cheia potrivita?!
Cate lacrimi,Doamne,
Imi trebuie pt acest demon?
Cate lacrimi,sau ce fel de lacrimi?
Cati demoni imi vei pune in cale,Doamne?!

Slefuiesc lacrimi pt venirea Ta,Doamne,
Iti fac coliere din lacrimi de iubire;
Poate asa te voi convinge...
Dar...Tu...nu vii!
Si,atunci,urlu de durere,
Ca un nebun,
Ca un indragostit ce si-a prins iubita inselandu-l...
De ce,Doamne?!!!De ce?!!!
De ce nu te intaleg?!!!
Nu intaleg,Doamne,pt ca nu stiu cat de mult te-am ranit...
Nu intaleg,Doamne...
Imi lipsesc amintirile,pt ca eu,Doamne,
Sunt Cel-Care-Uita-Repede.

Mi-a spus bunul Dumnezeu:
-Te-am iertat,Copilul Meu.Nu am fost niciodata suparat pe tine.Tu,in nebunia ta intunecata,ai ratacit pe cai gresite.Te-am cautat;si nu te-am gasit...Am batut in geamul inimii tale;si nu mi-ai raspuns....