De-ai sti tu mama cate vanturi imi apasa dorul
Cata durere imi poarta rasuflarea...
Cer pamantului sa-mi redea izvorul
Iar Domnului sa-mi dea inseninarea.

Caci visul tau prea nemilos se stinse
Iar eu ramas-am sa-ti adulmec pasul
Peste care asta-noapte ninse
Cu picuri mari cernuti de Prea-Inaltul.

Cheama-ma la pieptul tau, tu mama...
Sa-mi frang tot dorul intinat de viata,
Sa-mi scutur de pe pleoape vechea rana
Imbatranita-n cuibul meu de gheata.

As vrea sa rup cu forta omeneasca
Intregul cer care ne desparte
Sa schimb cu dorul meu legea cereasca
Sa te recapat din zborul tau de moarte!