De n-ar fi speranta
Florile n-ar mai canta imn soarelui
Si nu si-ar mai racori fruntile obosite cu cristalele zorilor...

De n-ar fi speranta
Gandurile negre ar schimba fiinta in nefiinta
Si ne-ar prinde in tesatura lor de paianjeni uriasi...

De n-ar fi speranta
Visurile mele nu te-ar mai apropia de mine
Si lumile noastre s-ar desparti in marele Univers...

Dar speranta exista !
O aduce valul ce urca pe plaja pana la picioarele mele
De la inimi naufragiate in secole uitate...
O aduce vantul ce a mangaiat candva si buzele tale....
O aduc pasarile pe aripile lor obosite
De drumul lung prin alta emisfera...
O aduce seara de seara dansul straniu al stelelor
Si albe plimbari ale lunii-n eter...
O aduc firul de iarba si nefiresc de plapandul ghiocel
Trecand dintr-o lume in alta ...
O aduce primul zambet cald al soarelui de-aprilie...

Dar tu, tu cand mi-o vei aduce ?
Cand mi-o vei darui cu privirea-ti a cerului de august ?
Cand o vei lua de pe buzele tale arse de dor ?
Hai, vino ! Vino si da-mi speranta
Adunata in tine ca-ntr-o clepsidra vie !
Hai ! Vino ! ! !