Înfățișarea celor ce cresc împotrivă

Mă înconjur cu muntele meu
trunchi în soare suind -
numai munții pot ține
înfățișarea celor ce cresc împotrivă
memoria pietrei tresaltă
și în nisipuri hoinare, clădind.

Îmi pun gândul
nu trebuie spus
dau drumul urcușului
nu trebuie tras
doar în munți se mai moare de vultur
căpriorul cu ochii la zboruri
decade din vultur
lângă cer se poate iubi nesupus
dar patima aripii bate copita
celui în josuri rămas...
Du-te, ia-ți muntele, crește
munții adevăraților munți
au aripi gata făcute
nimic nu mai trebuie pus.

Aleg partea luminoasă a culmii
orice păvază e de bun învățat
de departe arăt a iarbă păscută de turme
de-aproape văratic, brădos
cătarea spre zilele lumii de sus
e desenată de vânt –
nevrednic pornit din pustie
crezând, prind muntele
de semnnul meu înălțat.