La ce ar putea face reclamă un poet?
Într-o dimineață am găsit în lătratul unui câine
Gestul mușuroaielor: ca o mulțime de lucruri
asemănătoare,
De ființe asemănătoare
Era purtat, peste vânt, glasul său//
Câinele lătra la ușă -
adormisem afară și acum exista o a doua ipostază
a visului:
Imaginarul silabic din patruped.

Eram amândoi afară.
Vedeam în același plan aerul, ca o solitudine
Într-un gând despre uși.
Poetul ar putea face reclamă la uși.

Există un bătrân în cartier,
Un bătrân furnizor de transparențe,
Un vânzător de sticlă:
"Geaaaamurileeee!...mur(fr.-n.n)ileeee!"
Culmea, numai cei care nu aveau sticlă
la ferestre ieșeau
Să privească în urmă
Ca și cum ceilalți n-ar fi auzit glasul lui:
Fiindcă glasul lui nu trece dincolo de transparență.//
Ar putea face reclamă la locuințe pentru familiile
tinere,
Dar puțini sunt aceia care mai stau cu părinții.
Ar putea face reclamă la apartamente cu ușile
locuințelor
Dar atunci încăperile s-ar umple de oameni
necunoscuți
Care nici măcar nu ar auzi în viața lor reclama?!

Câinele nici măcar nu vrea să stea afară și e
încuiat pe dinăuntru.
O mulțime de lucruri asemănătoare sunt închise pe
dinăuntru.
O gură.
Un poet ar putea face reclamă la dragoste.