Sătul mă simt de lume și de viață,
N-am gânduri totuși să mă sinucid,
Însă îți dau o minimă povață:
-Ferește-te de-un om ce-l simți perfid

Puțin mai am de stat, o lună, două,
Și zilele-mi par lungi, fără sfârșit,
Abia aștept! (adevărat zic vouă),
S-ajung în universul infinit,

Acolo unde suntem mai egali
Chiar de există câteva nivele,
Acolo unde nu sunt papagali,
Dar o infinitate e de stele.