Tarana presarata de sfinti si episcopi
Ai uns-o cu esenta vietii
Din lacrimi de mama ce vrea si minunea
Un fiu mult prea sfant , o lume intreaga
Despica din cer si o ploaie ,
Iar lutul se topeste desi ca de piatra ,
Lasand in urma trup prea divin .

O viata de inger si chip luminos
Se inalta la cer , luand si un astru
Pentru bine si povata iubirii
Ce mereu a luminat in sufletele noastre
Tacerea-i absurda caci timpul a pierit
Sub umbrele vietii pustiite de dincolo
Ramane icoana cu suflet luminat . . .

Tarana-i a noastra caci o calcam
Cladim vieti in ea , destine
Si ploaia cade mereu caci El e cu noi
Uda pacatele noastre , ne iarta de ele
Pustiiti de tot ce inseamna ura
Si o lume de lacrimi devine pentru un singur scop
Pentru El caci El e dat luminii pentru o noua lume .