Flori albastre ratacesc absurd
Printre paduri de stihuri adumbrite
Cu contururi rectangular infasurate
In paratraznete zglobii
Cristaline reverii nu isi pot opri sangerarea
Alunecand in tenebrele unui infern
Captusit cu iluzii de neant
Demonite zambesc senine mestecand rujul
Cu lacrimi pogorate inexplicabil
Din aerul zambilelor preschimbate
In printi de clestar
Cu podoaba de iasomie incununand
O palma de broasca testoasa care si-a vandut carapacea
De mai multe ori pe altarul
Genunilor surazatoare cu dinti de creta invederata
Aranjandu-si coroana de azbest inflorit
Ratacind inexorabil in mari respirand doar aerul curat al balenelor
Intruchipand un balet abstract pe butucii
Creionati cu focul izvorat din ciocnirea a doua secunde
Pe o strada cu sensul unic sters si ademenind
Sirene cu sanii micsorati de vibratiile absurde
Ale nisipului transformat in interjectii subtile
Pleznind ochii senini pe care isi facusera cuib
Randunele cu aripi de patimi zburand inefabil
Spre taiere ceremoniala pentru manierea zeilor
De carton sustinand o lumanare aprinsa in amintirea desertului
Inflorit chiar de dimineata
Si arat cu pulbere de zane
Aripi de soapte se afunda
In imbratisarea himerei blande si dezbracate
Care se joaca in parul chinuit
Si dezmiarda inventand amintiri
Punand sarutari pe ranile fatale si netransmisibile
Stergand lacrimi fara manusi
Si binecuvantand pasarele de sperante
Daramand portile abisului
In care s-au ratacit catacombe nevinovate
Au imbatranit stamine revoltate
In care stau ca pe un tron falic moscraciuni
Inviind Yin si Yangul Durerii si Iubirii
Care vor muri din nou pentru pacatele tuturor si ale nimanui
Si dupa aceea am clipit…

Daca viata merita traita, atunci eu nu merit sa traiesc…
Atata droguri de vanzare si eu nu voi fi niciodata in stare sa-mi procur doza mea de nepasare…