Am alergat în zadar
în imensitatea trăirilor mele efemerice
am încercat din pustiu
să clădesc o iubire pierdută.

Am dorit dureros de mult
să-mi alin dorul în caldele tale îmbrățișări.
Dar a rămas doar un vis
al unui suflet devenit cenușă
a ars... și s-a stins, încercând
să păstreze flacăra iubirii și a dragostei.

Totul e pulbere. A fost flacără, a fost
fum...
am fost doi, am rămas unul, ..., am rămas
doi...
un joc de cuvinte și de cifre, de sentimente
și de gânduri
mă amețesc și mă pierd.

E frumoasă viața și eu te iubesc...
te iubesc pentru că exiști...
te iubesc pentru că mă mângâi...
și atât.

Bietul meu suflet intonează o simfonie
albastră,
Eu o aud... tu o auzi, dar te sperii
și fugi,
sau nu crezi că poate exista o asemenea
trăire…
un asemenea vis…

Îți amintești povestea, visul în care
ne-am intersectat
și ne-am oprit o clipă să ne unim
destinele.
A fost o trăire meteorică… iar eu
m-am schimbat
nebănuit de mult.
Sângele meu fierbe în vene
Și te cheamă.