Poem negru


ÃŽntr-un joc
cu reguli simple,
tolăniți la marginile firii,
oamenii se storc unii pe alții
de lacrimi.


le ating cu ochii
frunțile pe străzi
și îi văd obosiți
intrînd prin magazine
să-și ia pîinile,
apoi se duc în somn
să-și desăvîrșească
umanele gesturi…


prind muntele de după umeri și zic:
să ne lovim de mare!