Sunt un om uitat de lume,
O hârtie în neant,
Ce pe-ale valurilor spume
Se arată din înalt.

Sunt un om fără de nume
O poveste de demult,
O legendă, un mit tăcut,
Spus fără nici un cuvânt.

Sunt o frunză printre valuri
Ce-n al lumii glas de taină,
Cercetând în mari tăceri
Se descoperă-n lumină.

Sunt o zi nemuritoare
Peste clipele de ani,
Imortalizând tăcere
Printre miile de lacrimi.

Voi rămâne doar o slovă
Când lumina se va stinge,
O rugă aprinsă-n slavă,
Vărsând lacrimi de sânge.