Sa nu ma chemi
Din vise in care nu ma mai pot intoarce,
Din vise in care trupul meu,
Asemeni unui fluture
Isi cauta zadarnic
Profana puritate,
Cu care-as putea sa ma crucific,
Adormind,
Pe zidurile unui templu gol,
Si sa-mi strig nehotararea
De-a canta odata cu pietrele,
Departe de tot ceea ce-am stiut vreodata
Ca ar putea fi un adapost
Pentru salbatica-mi singuratate.
Nu, mai bine stai langa mine,
In spatele meu,
Sa nu-ti pot ghici varsta,
Si sa cred ca suntem doua aripi
Ale aceluiasi val
Intinse spre cer
Intr-o suprema cadere,
Care daca ar incerca sa se priveasca,
S-ar trezi brusc in fosnetul crud
Al trupurilor sfartecate,
In care zeci de suflete vor fi exiland
Aceleasi pagane hotare.
Stai langa mine,
Aproape,
Si iarta-ma daca uneori visez poeme
In care nu ma mai pot intoarce.