mâine
va fi mai puțin
cu o noapte de aprilie
mă îndrept liniștită spre fereastră
o deschid larg
aștri nepereche
îmi zidesc concretul tocit
sunt la tribuna nopții
ar trebui poate să-i rostesc ceva
mai bine-i brodez secundele primăvăratice
umbre florale biciuiesc întunericul umed
am tras de bunăvoie zăvoarele cerului
de aici nu mai iese nimeni neînflorit
fereastra nu se mai închide
brațele îmi sunt deja caiși albi
de buzele lui
joc
mă iubește
mă dorește
mult
puțin
deloc